Zilele trecute am avut bucuria de a participa la un club local de business networking numit Business Point Club  Oradea unde s-a întâmplat ceva cu totul și cu totul atipic.

Invitatul principal la acest eveniment ține de obicei la final un scurt discurs, de 15 pâna la 30 de minute, în care ne învață ceva anume, din domeniul lui de expertiză.

Cel de marți ne-a lăsat cu gura căscată pe toți, ca să nu spun că ne-a șocat prin originalitatea exercițiului pe care l-a făcut cu noi și mai ales prin atitudinea de la finalul acestuia. Și dacă eu spun asta, care am participat la nenumărate seminarii și workshopuri interne și internaționale, înseamnă ceva…

Domnul cu pricina este un renumit coach, consultant în leadership și organizațional care și-a început exercițiul așa. Aveți la dispoziție 10 minute. Contractul dintre mine și voi este de 10 minute. Exercițiul se împarte în trei părți: Prima parte faceți asta si durează 4 minute, a doua parte faceți asta timp de 3 minute și încă 3 minute pentru final în care trebuie să faceți asta. Am lucrat pe echipe de 2 și apoi de 4.

Totul s-a petrecut cu o exactitate (am fost cronometrați) germană. După cele 10 minute majoritatea dintre noi am rămas șocați de intensitatea celor 10 minute ale exercițiului.

Unul dintre participanți a dorit să adreseze o întrebare acestui om ieșit din tipare și a primit următorul răspuns și mai șocant pentru cei prezenți:

„Contractul nostru a fost de 10 minute așa că îmi rezerv dreptul la tăcere, la a nu mai adresa niciun cuvânt.” (Citat din memorie – ideea este aceeași).

Persoana care a adresat întrebarea și a primit acest răspuns a luat-o foarte personal.

Ce am învățat din această minunată experiență?

  1. La punctul trei al exercițiului a trebuit să spunem fiecare ce am realizat/ învățat despre NOI în urma participării active la acest extraordinar „test” (l-aș numi eu). Eu am realizat că văd în oameni și în orice situație la prima vedere doar partea de lumină/ frumosul din ei/ele. Era o frază din exercițiu: „Sunt mai abordabil decât par la prima vedere.” iar eu am citit-o: „Sunt mai ADORABIL (nu abordabil) decât par la prima vedere.” Alții au descoperit că se uită după defecte, alții au făcut exercițiul d.p.d.v. al expertizei (profesional), etc…
  2. Cea mai tare descoperire a mea a fost când a spus că își rezervă dreptul de a nu mai vorbi și am simțit gândurile celorlalți și am văzut reacțiile lor. Am realizat două lucruri:
  • Că valoarea mea nr.1 este LIBERTATEA – adică a accepta și respecta alegerile celorlalți indiferent cât de ciudate, inoportune sau oricum mi s-ar părea pe moment. Fiecare dintre noi avem dreptul la tăcere sau să vorbim, la a face sau a nu face ceva anume.
  • Că omul își gestionează timpul exraordinar și are un respect de sine fantastic. Aici am primit cea mai frumoasă lecție de viața din ultima perioadă. De câte ori nu am făcut lucruri pentru alții când eram frântă și aș fi vrut să mă întind, sau să tac și să privesc în gol, ori să fac o baie fierbinte? De câte ori nu am știut să spun STOP atunci când toată ființa mea spunea că este momentul să mă opresc? De câte ori nu am spus NU, atunci când era nevoie? Toate din frică, din dorința de a nu supăra, de a nu deranja, de a nu fi judecată ca fiind egoistă, rea, etc… Fantastic cu câtă naturalețe, fermitate și blândețe a spus acest OM – STOP – mai ales că ne-a precizat dinainte de exercițiu că doar 10 minute va comunica cu noi. Wow!

Nu vă dau exercițiul pentru că este original și îi aparține, însă vă spun numele acestui OM MINUNAT – ZOLTAN MAKAI.

Mulțumesc Zoltan pentru lecția de respect de sine și gestionarea timpului și pentru exercițiul inedit. Te felicit! RESPECT.

Ca o paranteză, mi-am amintit titlul a două cărți extraordinare de management eficient al timpului: